Ganduri Toxice


Nu am mai scris de foarte mult timp ceva din inima. Intr-un fel ma enerveaza pentru ca este un mod foate comod de a imi elibera mintea si sufletul de tot ce ma nemultumeste si de a imparatsi bucuriile cotidiene. Citeam pe un blog pareri pro si contra operatiilor estetice. Nu ca as fi un fan inrait al fake-ului, dar probabil daca nu s-ar pune problema de durere, injectii, bisturiu, ar fi o provocare pentru a schimba anumite parti in care natura a dat gres, bineinteles cu o limita, totul pentru ca o femeie nu este nimic daca nu are incredere in ea si de obicei increderea este data si de aspectul fizic, nu este o conditie, dar parca te simti altfel cand iti place ce vezi in oglinda. Si citeam pareri in care judecau oamenii pentru alegerile lor. Stiam ca lumea asta este foarte limitata, dar nu inteleg cu ce ii afecteaza pe altii ca X are botox, silicoane sau si a facut liposuctie. Cred ca ar trebui sa ne uitam la noi si sa ne vedem de probleme si de viata si sa judecam mai putin, mai ales cand lumea asta e plina de lucruri cu adevarat oribile care se intampla in jurul nostru si nu am vazut sa fie discutate atat de asiduu. 

Aici nu mai e vorba de superficialitate, e vorba de putina invidie si de mai multa prostie si probabil de prea mult timp liber. Am ales sa impart si bune si rele. Pentru totdeauna, desi mai am anumite dubii ca ar mai exista ceva care sa reziste atat de mult intr-o lume atat de rea. Nu stiu daca ar trebui sa ma simt altfel si cred ca este normal, casatoria nu e facuta sa te schimbe instant, e facuta sa iti dai seama pe parcurs ce ar trebui sa faci sa continuati impreuna pe acelasi drum, sau cel putin asa cred eu. Si cum toata lumea spera sa fie pentru totdeauna, dar nu fac nimic pentru asta, si cum se obisnuieste sa ceri mai mult decat oferi, incerc sa stau departe de tiparul de familie impus de societate si de monotonia pe care o implica. In primul rand el este pentru mine un prieten bun, pe care mi-l doresc alaturi pentru atata timp cat o sa vrea si el sa stea si sper sa reusesc sa fiu mai putin egoista. Modul in care am fost crescuta si a pus amprenta. In rest, dragoste, respect si intelegere si vom vedea unde o sa ajungem.

Mi se pare normal insa sa pleci de langa cineva atunci cand nu iti este bine, viata e prea scurta o traiesti nefericit, dar asta nu inseamna ca nu poti face si niste compromisuri, atunci cand este cazul sa mai si lasi de la tine. In fond nimeni nu este perfect si cu oricine ai fi, tot vor fi discutii in contradictoriu si tot in unele privinte veti fi diferiti. Asa ca trebuie sa iti gasesti persoana ale carei defecte nu sunt atat de deranjante si poti inchide ochii si face cateva mici compromisuri. Nimeni nu garanteaza ca un nou inceput langa alticineva iti va oferi o viata perfecta. Eu sunt o fire optimista si imi place sa risc si imi plac schimbarile, cred ca sunt dependenta de ele, dar in ceea ce priveste relatiile nu prea imi place sa pun punct si sa o iau de la capat. Cred ca am o fobie de inceputuri de relatii. Am citit undeva ca mai toate relatiile sunt la fel, ce difera si trebuie trait la maxim sunt inceputurile, care sunt mereu o provocare, sunt diferite...