Descheiat la haina, dar cu fular la gât, cu haine vernile, de abia îl vezi pe anticar când sta rezemat de zidul Cazarmei 90. L. K fumeaza tacut si-si lasa „clientii” sa admire în liniste cartile. „Avutia” de pe carti o tine într-un buzunar la geaca. Sta mereu cu mâna pe ea si se joaca printre degete cu bancnotele, de cele mai multe ori de un leu. Când simte ca un om este foarte interesat de o carte, dar nu are bani sa o cumpere, „Renunt la bucuria mea (n. n. banul) si i-o dau lui pe gratis. Un singur om daca ma iubeste e de ajuns. El se va întoarce la mine de mai multe si îmi va cumpara alte carti”. Pentru L.K. exista doua feluri de categorii de oameni: cei care cumpara carti si cei care le vând. Pe acestia din urma, LK îi considera adevaratii „clienti”: „Acestia ma suna sau îmi aduc cartile la taraba. Plata cartilor se face pe loc iar eu încerc sa le vând cât mai repede”. Oricine vine la el si vinde: de la tânarul student care a primit o carte cadou si nu-i place, pâna la pensionarul care încearca sa mai faca un ban pentru mâncare. Sibienii au nevoie de carti de filosofie, psihologie, teologie, medicina: „Cel mai mult se cauta atlasele anatomice. Cât despre beletristica... doar daca as avea bani, la câte cereri am, ar trebui ca toata literatura rusa s-o reeditez: Puskin, Esenin, Tolstoi, Dostoievski... Toate numele lor sunt rostite în fiecare zi”. Cât despre literatura româna, sibienii, cauta ahtiati nume precum Ion Postelnicu sau Vintila Corbu: „Dar sa nu-l uitam pe Radu Stanca, caci el este titanul Sibiului, înca foarte cautat si el”, spune anticarul, facând o plecaciune cu fata la teatrul din apropierea lui, recitând mai apoi câteva versuri din celebrul scriitor sibian.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu