In cautarea Iubirii

Iubirea e un cuvant greu, azi multi iubesc, si maine la fel de multi se razgandesc, altii stiu ce e iubirea, insa dupa o dezamagire fug de ea, altii o cauta neincetat si rau fac, pentru ca iubirea da peste tine, nu tu peste ea. Copilut cu ochii tristi, nu cauta iubirea, ea vine cand nu te astepti, atunci cand poate tu nu ai nici un gand catre ea. Fii mereu tu, si zambeste pentru ca la orice pas e o posibila iubire. In adancurile ei se ascunde un om bun, un om sufletist care ar da totul pentru persoana de langa (uneori ar fi bine sa pastrezi pentru tine, unii sunt prea profitori si egoisti), s-ar dedica in intregime si ar pune totul la bataie, de ce?! Pentru ca asa este ea, asa este felul ei de a fi, e capabila de multa iubire, capabila de multe pentru a sti ca fericirea ajunge in sufletul celuilalt, are modul ei sincer de a face lucrurile, de a-si darui devotamentul, respectul si afectiunea, atat pentru prieteni cat si pentru persoana iubita. E usor de citit, daca iti indrepti sufletul catre ea, e mai usor sa vezi ca de fapt in spatele unui zambet frumos se ascund lucruri care dor, lucruri care ii tine existenta in loc, care o face sa uite lucrurile frumoase care si le-ar fi dorit.

O opreste din visare iar un vant aspru o duce pe cai necunoscute, pe aleile intunecate ale constiintei sale punand-o fata in fata cu adevarurile pe care le cauta, sau de care fuge, e atat de enigmatic. Azi poate sa fie pe culmile inalte ale fericirii, iar maine sa planga in pumni nestiind de ce, neavad o explicatie clara, neintelegand fiinta umana si puterile sale. Este si ea un om, ca oricare din noi, un om cu defecte si calitati, un om care e capabil sa iubeasca, sa pretuiasca si poate sa urasca, insa ca sa poti ura un suflet, ai nevoie de multa forta interioara, sa fii din piatra si sa nu poti simti nimic uman pentru persoana respectiva, nu e caracteristic ei, e prea firava sa fie capabila de ura, poate pe moment, un sentiment asemanator, dar nu, nu e ura, nu e vorba despre ea. Zile, nopti, toate trec, asa cum vin se si duc, nu mai privi inapoi, priveste inainte si poate va fi bine, nu zic sigur, dar totusi „poate”, bucura-te de tot ce ai acum, maine cine stie ce o sa fie, zambeste copile, zambeste frumos, asa cum esti si tu.

Ce carti cauta Sibienii

Descheiat la haina, dar cu fular la gât, cu haine vernile, de abia îl vezi pe anticar când sta rezemat de zidul Cazarmei 90. L. K fumeaza tacut si-si lasa „clientii” sa admire în liniste cartile. „Avutia” de pe carti o tine într-un buzunar la geaca. Sta mereu cu mâna pe ea si se joaca printre degete cu bancnotele, de cele mai multe ori de un leu. Când simte ca un om este foarte interesat de o carte, dar nu are bani sa o cumpere, „Renunt la bucuria mea (n. n. banul) si i-o dau lui pe gratis. Un singur om daca ma iubeste e de ajuns. El se va întoarce la mine de mai multe si îmi va cumpara alte carti”. Pentru L.K. exista doua feluri de categorii de oameni: cei care cumpara carti si cei care le vând. Pe acestia din urma, LK îi considera adevaratii „clienti”: „Acestia ma suna sau îmi aduc cartile la taraba. Plata cartilor se face pe loc iar eu încerc sa le vând cât mai repede”. Oricine vine la el si vinde: de la tânarul student care a primit o carte cadou si nu-i place, pâna la pensionarul care încearca sa mai faca un ban pentru mâncare. Sibienii au nevoie de carti de filosofie, psihologie, teologie, medicina: „Cel mai mult se cauta atlasele anatomice. Cât despre beletristica... doar daca as avea bani, la câte cereri am, ar trebui ca toata literatura rusa s-o reeditez: Puskin, Esenin, Tolstoi, Dostoievski... Toate numele lor sunt rostite în fiecare zi”. Cât despre literatura româna, sibienii, cauta ahtiati nume precum Ion Postelnicu sau Vintila Corbu: „Dar sa nu-l uitam pe Radu Stanca, caci el este titanul Sibiului, înca foarte cautat si el”, spune anticarul, facând o plecaciune cu fata la teatrul din apropierea lui, recitând mai apoi câteva versuri din celebrul scriitor sibian.

Coltar sau Canapea Clasica?

Alegerea dificila atunci cand remobilati casa, este cea a canapelei. Va fi coltar sau va fi canapea clasica pe langa care veti mai adauga un fotoliu, doua? Ambele variante prezinta atat avantaje incontestabile cat si dezavantaje, totul rezumandu-se in final la spatiu de care dispuneti si la numarul de persoane ce vor folosi in mod frecvent respectiva piesa de mobilier. Iata ce avantaje si dezavantaje aveti daca alegeti coltare pentru sufrageria dumneavoastra: Pe laga faptul ca este o piesa de mobilier la moda in tred deja de cativa ani, coltarul este usor de incadrat pe oricare dintre peretii incaperii si se poate asorta usor decorului, datorita diversitatii de culori in care este disponibill. Pentru ca se poate combina si configura in foarte multe moduri (in forma de L, U,S sau T) coltarele sunt ideale sufrageriilor vaste ce reunesc, deseori, multe persoane. Totusi desi sunt piese frumoase si utile, coltarele, mai ales cele masive, se potrivesc in principal caselor mari cu sufragerii spatioase si pereti inalti, deoarece altfel, asezate intr-o sufragerie obisnuita, modesta, vor acoperi aproape tot spatiul disponibil facand imposibil de folosit lejer, camera.

In cazul alegerii unor canapele clasice va veti lovi si atuci de avantaje si dezavantaje: Acestea sunt foarte simplu de integrat in camerele mici fara a incarca extrem de mult spatiul si oferind totusi loc suficient pentru relaxarea familiei. Si in acest caz, modelele si culorile disponibile sunt variate astfel incat sa poata fi integrate in orice decor, singurul aspect care va poate ridica probleme fiind cel al dimensiunilor. O canapea clasica nu  poate fi extrem de mare, ceea ce inseamna ca nu va oferi multe locuri invitatilor sau unei  familii numeroase, fapt ce poate fi un mare dezavantaj daca nu aveti spatiul necesar sa o completati si cu doua fotolii. Si discutiile purtate stand pe un asemenea model de canapea se pot desasura cu greutate fata de cele avute stand pe un coltar deoarece persoanele participante la discutie se pot privi cu greutate. Dupa cum vedeti, asa cum spuneam si la inceput, totul depinde de pretentiile pe care le aveti de la canapea si de stilul de viata ce poate fi intr o familie restransa sau intr-un numeroasa. Articol oferit de MobDeco.

C’est le Temps

Economia de piata! C’est le temps! (C’est le temps?). Oare ce trebuie sa se mai intample ca sa intelegem? Tocmai, ca este timpul sa intelegem ca nu putem trai bucurosi, sanatosi, linistiti, stapani pe libertatea noastra de spirit daca decupam doar realitatea din dreptul nostru! Ce trebuie sa se mai intample ca sa nu trecem sub tacere si nepasare tot ceea ce ni se intampla? Sa fim toti loviti in acelasi timp de acelasi „ghinion”, de aceeasi „ghiulea”? O “pedeapsa” unitara si sincron pentru cunoscuti, pentru necunoscutii care sunt cunoscutii altora? O „pedeapsa” generala la nivel de judet? De natie? De rasa? De continent? De credinta? De planeta? De libertate? O “pedeapsa” generala in libertatea de a gandi, in libertatea de a voi? Dar, ce conteaza? Spun prostii, atata timp cat noi inca Habemus papam!